Unitatea de Memorie (UM) sau memoria internă (principală) este componenta sistemului de calcul destinată păstrării datelor şi instrucţiunilor programelor în locaţii bine definite prin adrese. Este formată dintr-un sistem de circuite integrate alcătuite, în principal, dintr-un număr mare de celule de memorie, fiecare celulă fiind un circuit care poate stoca 1 bit de informaţie.

 

Memoria internă este formată din:

n                   Memoria RAM (Random Access Memory). Caracteristicile acestei memorii:

¨          poate fi citită sau scrisă;

¨          este volatilă;

¨          Memoria RAM se măsoară în Mb;

¨          Variante constructive: SDRAM, DDRAM, RIMM.

Multiplii bit-ului sunt puteri ale lui 2 iar sistemul de numeraţie folosit se numeşte sistem binar.

1 byte = 2³ biţi = 8 biţi

1 KiloByte (Kb) = 2¹⁰ bytes = 1.024 bytes

1 MegaByte (Mb) = 2²⁰ bytes = 1.024 Kb

1 GigaByte (Gb) = 2³⁰ bytes = 1.024 Mb

1 TeraByte (Tb) = 2⁴⁰ bytes = 1.024 Gb

1 Petabyte (Pb) = 2­⁵⁰ bytes = 1.024 Tb

1 Exabyte (Eb) = 2⁶⁰ bytes = 1.024 Gb

Valori standard (în Mb): 1, 2, 4, 8, 16, 32, 64, 128, 256, 512

 

n                   Memoria ROM (Read Only Memory). Reprezintă  acea parte din memoria internă care poate fi doar citită. Ea este scrisă o singură dată de către producător cu informaţia necesară. Este nevolatilă informaţia păstrându-se chiar şi după ce CIP-urile respective nu mai sunt alimentate cu energie. Are o capacitate redusa (pana la 2 Mb).

¨           Versiuni constructive: PROM, EPROM, EP²ROM.

 

n                   Memoria CMOS (Complementary Metal Oxid Semiconductor). Este o memorie de tip citire/scriere şi nevolatilă. Este alimentată permanent de un mic acumulator. Această memorie se foloseşte pentru memorarea unor informaţii necesare BIOS-ului, informaţii ce pot fi citite sau scrise.

 

 

Memoria externă este alcătuită, în principal, din:

n                   Discuri fixe (Hard Disk-uri)

Au o capacitate foarte mare de stocare a informaţiei şi o viteză de lucru (scriere-citire) foarte ridicată. Ele sunt folosite pentru stocări masive de date sau pentru rularea rapidă de programe. Hard Disk-urile sunt compuse din mai multe discuri, fiecare fiind dotat cu propriul cap de citire-scriere. Aceste discuri asigură o viteză de transfer a informaţiei mărită faţă de cea a floppy disk-urilor. De asemenea dispun de o capacitate mare de stocare de la 10 până la >1 TB precum si de un timp scurt de acces la date (65-85 ms).

n                   Discuri externe

Floppy Disk-uri (dischete) - au o capacitate mică de stocare (1.44 Mb) a informaţiei şi sunt folosite pentru a transfera date între calculatoare sau pentru a păstra în siguranţă unele informaţii cu caracter special.

Pentru a putea lucra cu o discheta, aceasta va trebui initial formatata. Formatatea unei dischete este necesara pentru ca discheta respectiva sa fie compatibila cu sistemul de operare folosit. Prin formatare sistemul de operare sterge toate informatiile legate de gestiunea suportului, testeaza si eventual marcheaza zonele defecte.

CD-ROM (Compact Disk – Read Only Memory), dispozitiv ce permite citirea datelor prin mijloace optice ale unui suport (CD), care poate fi doar citit şi are o capacitate de aproximativ 650 Mb.

CD-Rewritable (Reinscriptibil), are aceleaşi caracteristici ca şi cele ale CD-ROM-ului cu deosebirea că poate fi inscripţionat sau reinscripţionat cu dispozitive special create pentru aceasta.

DVD-ul, fizic seamănă cu CD-ROM-ul dar capacitatea de memorare a CD-urilor DVD este mult mai mare decât pe   CD-urile clasice. Cu ajutorul DVD-urilor se pot viziona filme de o calitate superioară celor pe suport clasic deoarece viteza de citire a discurilor este foarte mare.

Disk ZIP – dispozitiv cu o capacitate de memorare de 100 – 750 Mb.

 

 

 

Disk Jaz – dispozitiv cu o capacitate de memorare de pana la 2 Gb.